- Camil Petrescu este prozator si dramaturg interbelic, creator a doua romane moderne prin excelenta (‘Ultima…’ si ‘Patul …’ ) si a dramei de idei (‘Act venetian ‘ , ‘ Jocul ielelor ‘, ‘Suflete tari ‘ ) .
- “Act Venetian “ este o drama “ absoluta”(Camil Petrescu)/”de idei” (Ibsen) deoarece are un continut grav si un conflict puternic , interior , de idei , declansat in constiinta personajului principal , acesta caracterizandu-se in primul prin atitudine si trairi launtrice intense , actiunea fiind redusa .
- Personajul principal al acestei drame este PIETRO GRALLA , personaj ce ilustreaza drama intelectualului ce cauta absolutul in iubire (ca si Stefan Gheorghidiu ) si care intra in conflict cu sine si ceilalti .
4. Modalitati de caracterizare a personajului :
- DIRECTE
- autocaracterizare – vezi reveletia : ‘ Nu tu mai inselat , eu m-am inselat ‘ ( Pietro Gralla descopera faptul ca propriul sistem de valori este incompatibil cu lumea reala si se hotaraste se isi reierarhizeze propriile valori) .
B. INDIRECTE (fapte , gesturi , atitudini , relatiile cu celelalte personaje )
a) dialogul Pietro Gralla –Nicola din prima scena : prezinta drumul parcurs de Pietro Gralla pe treptele scarii sociale pana la statutul de conducator al flotei venetiene (pirat , cavaler al Ordinului de Malta , sclav) .
b) confruntarea directa cu Cellino (Marcello Mariani) , antogonismul sau :
- pe teme strategice – vezi antiteza dintre profesionalismul , devotamentul , spiritul de initiativa si de sacrificare al lui Pietro Gralla si superficialitatea si lipsa de vointa a lui Cellino (ajuns conducator al fregatei Velocita nu prin merite personale , ci pentru ca se tragea dintr-o familie importanta a Venetiei )
- pe tema dragostei – vezi antiteza dintre conceptia absolutista a lui Pietro Gralla , care vede in Alta o monada imediat urmatoare celei divine , si conceptia lui Cellino , sigisbeu care prefera cantitatea calitatii si care devine un simbol al decadentei Venetiei .
c) EVOLUTIA personajului (personaj ROTUND) : intr-o drama de idei personajul se afla la sfarsit intr-o situatie diferita de cea initiala in urma unei revelatii puternice in constiinta , astfel , Pietro Gralla evolueaza de la intelectualul inadaptat de la inceputul piesei la individul insetat de a cunoaste realitatea vietii cu tot ce presupune aceasta .
Viteazul conducător de flotă, ajuns la acest statut prin merite proprii, după parcurgerea mai multot etape, are în faţă nu urmaşul unor străbuni eroi înscrişi în Cartea de aur a Veneţiei, ci „lepădătura” nedemnă de originea nobilă a predecesorilor săi. Dispreţul lui Gralla se manifestă fără menajamente: „răţoi gătit”, „rămăşiţa unui neam ilustru”, „tânăr putred” sunt adresări directe ale superiorului faţă de Cellino.