OGLINZILE Fiind o ştiinţă practică, optica trebuie să se bazeze pe un număr cât mai mare de instrumente şi aparate care să satisfacă necesităţile practice date. Aceste instrumente şi aparate sunt alcătuite din componente optice, care, în raport cu tipul respectiv, îndeplinesc anumite funcţii bine determinate. Una dintre aceste componente optice o reprezintă oglinzile. În raport cu forma suprafeţelor reflectate, oglinzile pot fi oglinzi plane sau oglinzi sferice, acestea din urmă fiind concave sau convexe. Ori de câte ori o suprafaţă plană se caracterizează printr-un coeficient de reflexie mare, aceasta poate fi considerată, din punct de vedere optic, o oglindă plană. Oglinzile plane pot fi obţinute astfel: 1. prin depunerea unui strat reflectant pe una dintre cele două feţe ale unui suport transparent, cu suprafeţele plan-paralele şi de grosime convenabilă; 2. prin şlefuirea cât mai fină a suprafeţei plane a unui suport netransparent cu feţele plan-paralele; 3. prin folosirea suprafeţei plane de separare dintre două medii transparente cu indici de refracţie diferiţi, care poate reflecta o mare parte din lumina incidentă. Când suprafaţa plană reflectă numai o parte din lumina incidentă, cealaltă parte fiind transmisă, oglinda obţinută se numeşte oglindă semitransparentă sau divizor de faşcicul. Pentru mărirea coeficientului de reflexie a unei oglinzi, suprafaţa reflectantă a acesteia se acoperă cu un strat metalic subţire. Există diferite metode folosite pentru depunerea stratului metalic, coeficienţii de reflexie corespunzători depinzând de lungimea de undă (tabelul 1) şi de natura materialului folosit.