Logica modala la G.W.Liebnitz
Intalnim in Leibnitz un filosof oarecum diferit de Aristotel, un filosof la care logica se impleteste atat cu ontologicul cat mai ales cu teologicul ceea ce el va denumi teodicee si in care primeaza dovedirea existentei lui Dumnezeu prin mijlocirea ratiuni
Cu toate acestea von observa ca raportarile sale la stiinta logici sunt foarte pertinente.In primul rand el va fii primul ganditor care va schimba abordarea logicii modalenutand centrul discutiilor de la problemele ontologice la problemele limbajului.Va defini principiul ratiunii suficiente(orice lucru exista in virtutea une ratiuni suficiente si datorita acesteia este asa si nu altfel).Dar si principiul identitatii redefinit de el ca pricipio indiscenabilae
Problema modalitatii la Leibnitz va avea radacini atat logice cat si filosofice .Din punct de vedere logic cel mai mult va interesa raportarea la categoria de propozitie si anume propozitia in care predicatul este continut in subiect predicatum inest subjecto, propozitii care astazii se vor numi si propozitii de inerenta
O propozitie necesara la Leibnitz va fi acea propozitie care poate fii redusa la o propozitie de identitate, si acea propozitie in care negatia ei implica o contradictie.Aceste propozitii necesare se impart in prime si in derivate