Constiinta istorica se naste din incercarea de a constui identitatea unui popor,a unei natiuni,prin raportare la alte popoare,la alte natiuni,cateva dimensiuni specifice acestei raportari sunt situarea in timp si spatiu,evenimentele istorice,limba,cultura si civilizatia,mentalitatile.
Preocuparile privitoare la felul cum romanii se inscriu in cursul istoriei incep sa se dezvolta odata cu sec.XVI.Acest interes se manifesta datorita contactelor pe care cei preocupati de formatia lor intelectuala incep sa aiba contacte cu alte culture si civilizatii.
Temele fundamentale abordate de cronicari si de ceilalt autori preocupati de constiinta istorica a romanilor sunt:originile,limba,continuitatea evenimentelor si institutia domniei.
Primul roman care scrie despre originea romana si unitatea limbii si a poporului roman este Nicolaus Olahus.Informatia apare in lucrarea sa “Hungaria”(1536) scrisa in limba Latina.
Un pas important in domeniul istoriografiei este facut de cei trei cronicari moldoveni in mijlocul sec. XVII.Textele scrise in limba romana sunt de asemenea si puncte de pornire pentru dezvoltarile ulterioare ala stilului expunerii si ale argumentarii stiinfice,cat si al prozei native.
Prima intentie a cronicarilor a fost aceea a recuperarii trecutului.In conceptia lor,istoria era purtatoarea unor valori educative.Scriile cronicarilor sunt un act mare de patriotism prin reflectarea nazuintei generale de eliberare de sub jugul ottoman.ei prezinta idea originii romane pure si a latinatii limbii.